Femeia sentimentală

Femeia e sentimentală, iar bărbatul e… cum vrea el

Una dintre instrucțiunile feminității pe care o citim pe toate gardurile, la propriu, precum și pe toate zidurile și panourile publicitare, este sentimentalitatea. Femeile sunt sentimentale, iar bărbații… nu.  Ei pur și simplu nu sunt dominați de emoții. Bărbații sunt raționali și au simțul umorului, printre altele – ambele trăsături fiind la polul opus sentimentalității. Desigur, și bărbații simt sentimente, ba chiar mai profunde decât ale femeilor.

Vezi și instrucțiunile aferente: #purtatadeemotii, #ruptadelume sau chiar #emotiapotrivitalaloculnepotrivit atunci când emoțiile sunt cam nelalocul lor

Încă din școală, citind Luceafărul, vedem cum bărbații sunt geniali și purtați de sentimente puternice, în timp ce femeile sunt superficiale și mânate de emoții meschine. Masculinitatea afișată nu se reduce la emoționalitate, fiind structurată de nucleul dur al rațiunii și al înțelegerii lumii. Emoțiile, pentru bărbați, sunt pasiuni ce insuflă energie și prilejuiesc confruntarea și cunoașterea universului. Feminitatea afișată este însă esențialmente sentimentală: emoțiile sunt chiar nucleul moale al psihicului acestor femei-tip imaginate, distorsionându-le gândirea și poluându-le constant înțelegerea lumii. Fiind emotive, femeile-tip nu sunt imparțiale, ci parțiale.

 SENTIMENTÁL, -Ă, sentimentali, -e, adj. 1. Care exprimă (sau trezește) sentimente duioase, nostalgice; (peior.) plin de sentimentalism; dulceag. ♦ Care se referă la sentimente. 2. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Care arată o sensibilitate accentuată, care se lasă ușor impresionat de sentimente duioase. – Din fr. sentimental.

sursa: DEX ’09 (2009)

RAȚIONÁL, -Ă, raționali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu principiile și cerințele rațiunii; care poate fi conceput cu ajutorul rațiunii. ♦ (În filozofia raționalistă) Izvorât sau dedus din rațiune, considerat ca independent de experiență și anterior acesteia. 2. (Despre oameni) Cumpănit, chibzuit, cu judecată, cu rațiune. 3. (Adesea adverbial) Care se face cu judecată, cu măsură, cu respectarea unor principii sistematice, metodice. (…).

sursa: DEX ’09 (2009)

Merită să citim câteva definiții. Dicționarele surprind, pe cât se poate, utilizarea cuvintelor și conotațiile pe care le-au acumulat prin decenii de invocare. Observăm că „sentimental” are și o accepțiune peiorativă – adică „plin de sentimentalism”; observăm ideea de impresionabilitate, de părtinire în judecată. Probabil nu veți fi surprinse și surprinși să observați că „rațional” nu are nici o accepțiune peiorativă, dimpotrivă. Să fii rațional înseamnă să fii cumpănit, chibzuit, cu judecată.  Feminitatea sentimentală, opusă masculinității raționale, este o versiune degradată a umanității, în care gândirea este handicapată de emoții și nu mai poate fi pusă decât în serviciul grijii și îngrijirii. Problema nu este grija; problema este „decât”.

Loredana și Creatura Drăguță

În fiecare marți am drum prin Cișmigiu, pe lângă Sala Palatului, spre piața Amzei. Vis-a-vis de Sala Palatului este un pasaj cu coloane. Așa am observat-o pe Loredana, în octombrie 2016 – zâmbind fermecător de pe afișele sale pentru concertul ce va să vină. În stânga și dreapta sunt alte afișe, pe coloanele învecinate – un poster pentru Horia Brenciu, unul pentru un show de stand-up comedy. Nu în ultimul rând, pe una dintre coloane este o Creatură Drăguță – una dintre membrele acestei specii de artă stradală [1]. Am aranjat mai jos pozele într-o configurație ajutătoare.

Ce observați?

  

Asemănarea este într-adevăr izbitoare. Loredana pozează ca o creatură drăguță. Mă refer la Loredana de pe afiș, desigur – deoarece Loredana Groza, reprezentată în afiș, este o persoană cu multe însușiri, printre care cântăreață, compozitoare, dansatoare, antrenoare pentru Vocea României, model și femeie de afaceri. Pe afiș însă Loredana, o instanță a Femeii-ideal, ne promite sentimente cu fluturași roz și multă, multă drăgălașenie.

Loredana este și foarte frumoasă. Este cu șase ani mai mare decât mine și de șase ori mai frumoasă. Sper să fiu și eu așa la patruzeci și șase de ani, sper să fie o evoluție naturală.

Dar ce aflăm despre Bărbatul-ideal? Ei bine, Bărbatul nu este deloc drăguț. Nici frumos. Uneori este chiar urâțel, doar să fie un pic mai frumos ca dracu’ și e suficient. Bărbatul poartă geci de piele și ochelari de soare și se uită dur. Sau râde, nonșalant. Bărbatul ne va face să râdem, cu multe glume despre femei și cât sunt ele de sentimentale. Dar Bărbatul cântă și despre iubire: „Rămâne din noi… dragostea”, ne spune Direcția 5. Dar nu genul acela de dragoste cu fluturași roz. Dragostea adevărată, cu flăcări, mistuitoare.

 

Sala Palatului este învelită în afișe gigantice și mă instruiește clar când mă uit la ea. Femeile sunt drăguțe, sentimentale, frumoase. Bărbații sunt direcți, importanți, amuzanți – dar si profunzi. Cel puțin Tudor Gheorghe pare foarte profund. O face pe Loredana să pară și mai sentimentală, nici nu credeam că se poate.  Forța retorică a contrastelor instructive nu încetează să mă uimească.

Vezi și alte instrucțiuni prin contrast: #contrastinstructiv

 

Advertisements