Fetele au păr lung

Octombrie 2016, 2017, 2018… și probabil 2019. Începe anul universitar, iar la cursuri vin sute de studenți. Mai precis, sute de studente și ceva studenți – deoarece peste trei sferturi dintre studenții Facultății de Sociologie și Asistență Socială din Universitatea din București, unde lucrez, sunt femei. Fiecare curs, fiecare întâlnire și privire de ansamblu pe stradă, prin metrou sau aiurea în oraș conduc la aceeași observație: fetele poartă, de regulă, părul lung. Băieții au mai ales păr scurt, deși norma aici e mult mai flexibilă.

Iată și instrucțiunea care ne învață ce e bine și frumos: #preferabilparlung

Uniformitatea coafurilor pentru tinerele femei și pentru bărbați, în Bucureștii contemporani, semnalizează relevanța pe care o are încă, în imaginarul nostru, contrastul dintre feminin și masculin: #contrastparlungparscurt

Este uimitor cât de puternică este norma socială de exprimare a feminității prin părul lung. Să nu minți? Să nu treci pe roșu? Ha. Zece abateri pe zi. Mult mai important: să ai părul potrivit genului tău.

Este, de fapt, și o chestiune de vârstă: fetele (citește „tinere”) au părul lung; femeile, mai ales de la o vârstă încolo, încep să îl taie. Oricum nu îl mai poartă desfăcut. Înainte se spunea „despletit”, cred; acum sună arhaic.

Desigur, am și eu părul lung, ca să mă încadrez în categoria de vârstă preferată 🙂

Hainele sunt din ce în ce mai uniforme, mai puțin diferențiate pe genuri. Multe fete și mulți băieți poartă blugi și diverse bluze, pulovere, plus încălțăminte sportivă. Pantofii cu toc au dispărut aproape cu desăvârșire în spațiul zilnic al cursurilor și seminariilor – apărând prin surpriză doar la petreceri, baluri și asemenea. De exemplu, după un an de cursuri, tocurile apar la festivitatea de sfârșit de an, ușor instabili și afundându-se în covorul roșu și  în pământul pajiștii din fața Facultății.

Totuși, uniformitatea vestimentară este reală dar este și iluzorie: am putea identifica aproape cu certitudine genul fiecărei persoane, indiferent de coafură și trăsăturile faciale, doar după haine, detalii, accesorii. Vestimentația în întregime non-specifică, fără nici un indiciu de gen este rară. Fetele sunt, de regulă, mai decorate, mai diafane, mai sclipitoare, mai cu voaluri sau țesături „cu găurele”.

Părul lung și mai ales cel purtat pe umeri este unul dintre indiciile cele mai puternice ale feminității tinere, în Bucureștii anilor 2000 și ceva. Desigur, există și tinere fete și femei cu părul scurt, nu e ilegal și nici măcar imoral. Totuși… Uniformitatea și determinarea cu care tinerele își armonizează părul la normă indică importanța afișării feminității, în contextul în care alte indicii sunt mai rare sau mai discrete.

Conformarea cvasi-unanimă a tinerelor și tinerilor la frizura-indicator de gen are o consecință interesantă. Fetele și tinerele femei se aseamănă între ele și diferă vizibil de băieți și tinerii bărbați.  Reciproc, băieții și bărbații se aseamănă între ei – chiar mai mult decât femeile, pentru care vârsta de mijloc introduce o discontinuitate. Coafura menține iluzia unei identități esențiale a tinerelor femei, pe de o parte, și a tuturor bărbaților, pe de altă parte. Mai mult, de fiecare dată când o tânără femeie și un bărbat ne stau în fața ochilor, diferența dintre ei este puternic semnalizată. Este foarte clar cine este ce. Să nu cumva să existe dubii cum că ar fi același fel de oameni.

Vezi și: #totusisevede

 

Advertisements